new posts members Forum Rules search RSS |
|
Forum BIBLIOTECA ONLINE Poezii GEORGE SOVU |
GEORGE SOVU |
date: Luni, 13/02/2012, 9:32 AM | message # 1
Tu esti...
Tu eşti tăcerea credinţelor mele Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine, Cu fiecare cuvânt ce te cheamă Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă. Tu eşti un ochi deschis Spre întunericul sufletului meu, Sub ploapa căruia se zbat Vonurile însangerate ale visurilor. Tu eşti poate însuşi dragostea mea Care crede numai în tine, Limpezindu-şi apele În frânturile surâsului tău. Îţi port uneori paşii în priviri Şi surăsul în joc de petale, Îţi darui zambete şi-ţi fur amintiri Ascunse în şoapte domoale. Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz Sunt râs şi durere şi vise, Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz Şi-s tristă de genele-nchise Sunt basmul frumos dorit de un copil Sărutul furat la-ntâmplare Sunt scrisul stângaci în nopţi de april Sunt prima şi ultima floare Sunt mâinile tale duioase şi reci Sunt noaptea ce nu o poţi rosti Sunt visul purtat în gand de-amândoi Sunt miezul de noapte şi norii de zi. Eu sunt un zbor frânt O melodie de aripi neterminată, Un pas desculţ pe o plajă fierbinte Un zâmbet pierdut în râsul tau. Eu sunt o scrisoare de dragoste Deschisă dar niciodată citită, O mână alunecând pe un pian Într-o simfonie a cuvintelor nerostite. Eu sunt o fereastră deschisă Spre zborul viselor tale, Dar geamurile mi-au înghetat fără rost În ierni de aşteptare. Tu eşti dimineaţa albă care-şi lipeşte Trezirile reci şi moi de geam, Tresărindu-mi tăcut în perdele Ştiind că tu eşti tot ce am. Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte Stinsă într-un apus de nedesluşit, Rostagolindu-şi visator chemările Spre alte chemări. Tu eşti cu ochii umezi De surâsul stelelor, Ce tremură adânc de dureros în mine Cand şoaptele mele ţi le daruiesc. Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute De nimeni înaintea mea, Care te stăpanesc şi pe care Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte. Tu eşti primăvara cu inimi înflorite Răsfirand crengile de cais, În fiecare fereastră A ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă. Tu eşti răsuflarea de foc A macilor lui August, Ce-mi îngenunchiază furtunile Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta. Tu eşti ploaia copacilor În tremurul serii de toamnă, Şi cantecul meu Te leagănă în braţe mângâietoare. Tu eşti iarna cea pustie Ce mă frange în fiecare despărţire, Cu ochi străini şi plecări nedefinite Spre ţărmuri stinse de dor. Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele Care se infioară sub numele tău, Şi-şi înalţa miresmele În sonoritatea albă a unei chemări. Tu eşti tăria ce se ridica în copacii mei Şi le înfloreşte crengile, În ciorchini grei de culoare Cu un zambet copilăresc. Tu eşti cerul meu senin Spre care-mi întorc cu dragoste privirile, In fiecare noapte cand caut raspuns întrebărilor mele Dincolo de fărâma de lună oprită în geam. Tu eşti pasul nehotărât Al străzilor mele înfrigurate, Din dimineţile când te aşteptam Cu aripi înălţate în zbor şi ochii înlacrimaţi de durere. Te iubesc cum iubesc dimineţile Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine, Ca un cantec închis in trupul meu Ce se aude mereu de dorul tău. Te iubesc cum iubesc florile Ce-şi înalţă culoarea sub ochii, Unui albastru imens Şi greu de stralucire. Te iubesc cum iubesc cerul Sprijinit pe frunţile noastre, Ca un cantec uriaş de mâine Ce ne uneşte visurile. Ma întreb de-i cu putinţă Ca tu să mă iubeşti O ! Tu cea cu ochii Atât de limpezi şi frumoşi. ![]() ...am invatat sa plang cu zambetul pe buze... |
| |||
| |||