new posts members Forum Rules search RSS |
|
Forum BIBLIOTECA ONLINE Poezii ION MINULESCU |
ION MINULESCU |
date: Duminică, 26/06/2011, 1:44 PM | message # 1
romanta raspunsului mut
ce vad!... e-adevarat?.. tu esti?.. cum? n-ai murit?.. tot mai traiesti?.. pendula care te-ai oprit din mers, incerci acum sa mergi in sens invers?.. hai!.. spune-mi.. spune-mi tot ce stii.. sa-mi spui chiar si minciuni.. sa-mi spui ce n-ai spus nimanui - nici celor morti, nici celor vii.. ce victime ai mai facut din clipa-n care urma ti-am pierdut?.. ce vrajitoare te-a trecut prin foc si-a reusit sa-ti puna inima la loc?.. si care-anume sfant din calendar te-a sfatuit sa te-ntalnesti cu mine iar?.. de ce zambesti? e-adevarat?.. te-ai razgandit?.. ne-am impacat?.. iar ne iubim?.. sau, poate si-azi ne regasim aceiasi vechi dusmani?.. dar tu mai stii dupa cati ani?.. eu te-am iertat de mult!.. dar tu?.. raspunde-mi "da".. raspunde-mi "nu" totuna mi-e! stii tu de ce - la tine "nu" si "da" nu sunt decat aceleasi vorbe-n vant!.. de ce te temi? de ce-ti ascunzi in palme ochii tai rotunzi?.. de ce-ti aprinzi ca un semnal de foc bengal obrajii tai de portelan si inima de caliban?.. raspunde-mi!.. vreau sa stiu si eu, de ce-ai venit?.. de dragul meu? sau, poate, n-ai venit decat sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gat un paharel de coniac, ca eu sa tac, iar tu sa tipi, si sa dispari, apoi, suspect, cu voluptatea unei bombe de efect!.. ce zici? asa e c-am ghicit? de ce-ai venit?.. de ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?.. ce nou secret imi mai ascunzi?.. de ce scrasnesti din dinti si taci?.. hai!.. spune-mi, ce-ai de gand sa faci? deschide-ti gura - mii de draci! - si lasa-ma sa-ti mai sarut.. nu gura.. ci raspunsul mut!.. ![]() ...am invatat sa plang cu zambetul pe buze... |
date: Duminică, 26/06/2011, 1:49 PM | message # 2
Romanţă fără ecou
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... Îţi mulţumesc!... Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?... Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?... Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?... Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe loc acolo unde eşti... Să nu te mişti... Şi dacă ne iubeşti - O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat - Aşteaptă-ne la fel încă un an... Un an măcar... Atât... Un singur an... Iubire, bibelou de porţelan!... ![]() ...am invatat sa plang cu zambetul pe buze... |
date: Duminică, 26/06/2011, 1:51 PM | message # 3
Romanţă fără muzică
Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată - E-adevărat ; Dar cât ne vom iubi Nici noi nu ştim, Nici lumea nu va şti... Şi nu va şti-o, poate, niciodată... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată Manon Lescaut iubi pe Des Grieux, Într-un amurg de toamnă, orchestrată În violet, În alb, În roz Şi-n bleu. Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul În care Nimfele de marmură privesc, Cu ochii-ntrebători, către peluza Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul, Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc... Şi ne-am iubit!... Ţi-aduci aminte?... Bluza - Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat Părea un peplum de mătase, sfâşiat Pe sânul unei Venere ce moare!... Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie, Că statuile albe ne-au privit Cu ochi geloşi, Iar zeul a-mpietrit În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!... Şi ne-am iubit, Şi-azi toată lumea ştie Că ne iubim... Dar cât ne vom iubi Nici noi nu ştim, Nici lumea nu va şti!... ![]() ...am invatat sa plang cu zambetul pe buze... |
date: Duminică, 26/06/2011, 2:01 PM | message # 4
Romanţă fără muzică
În seara când ne-om întâlni - Căci va veni şi seara-aceea - În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint Şi-ţi voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om întâlni Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti sau nu să fii a mea? În seara când ne vom iubi - Căci va veni şi seara-aceea - În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă Ne vom închide-apoi în casă Şi vom zvârli în stradă cheia... Şi-n seaca când ne vom iubi Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti să nu mai fii a mea?... Şi-n seara când ne-om despărţi - Căci va veni şi seara-aceea - Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint, Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa În cartea roză-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om despărţi Te voi ruga, Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta: - Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!... ![]() ...am invatat sa plang cu zambetul pe buze... |
date: Luni, 31/10/2011, 8:50 AM | message # 5
Intalnirea asta a mea cu voi,Elegant FM,aici pe-aceasta pagina,ma face sa tresar placut surprins,ma poarta inapoi in timp,ma duce pe un "Drum crucial" avand drept calauza doar a-xI_a porunca acompaniata in surdina de-acel Canta-mi Lautare care-mi care-mi bantuie ezistenta. Sunt de-a dreptul miscat,multumesc Elegant fm,in rest....."priveste si-asculta Ce liniste goala,solemna si muta".
|
date: Sâmbătă, 05/11/2011, 7:07 PM | message # 7
Cantec
Închide-ţi pleoapele-obosite şi-adoarme-ţi ochii-nlăcrămaţi... Sunt visători cu ochii-n zare şi cerşetori de fericire, Şi vagabonzi spre idealuri şi cântăreţi îndureraţi Ce-aşteaptă de la tine-o vorbă, un semn, o singură privire, Şi-s gata să-şi usuce plânsul Cu-n vers nebun ce-ar spune tot!… Dar ochii verzi şi plânşi nu pot Pătrunde tot ce zace-ntr-însul Şi versul nu l-a spus nici unul din cântăreţii-ndureraţi… …Închide-ţi pleoapele-obosite şi adoarme-ţi ochii-nlăcrămaţi… Lumina torţelor aprinse în candelabrele de-aramă, Din sala tronului sculptată în ametist şi în porfir N-au străluciri mai vorbitoare Ca ochii tăi desprinşi din soare; Iar luna plină-n prima noapte, veghind în tristul cimitir - Un cap de mort pictat pe-o pânză enormă, nencadrată-n ramă, În prima noapte luna plină N-a inspirat mai mulţi artişti Ca ochii tăi nespus de trişti Muiaţi în lacrimi şi-n lumină… ![]() ...am invatat sa plang cu zambetul pe buze... |
date: Luni, 12/12/2011, 1:49 AM | message # 8
Acuarelă
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orăşenii, pe trotuare, Merg ţinându-se de mână, Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Şi se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orăşenii pe trotuare Par păpuşi automate, date jos din galantare. În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână, Numărând În gând Cadenţa picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane Şi din cer Cu puterea unui ser Dătător de viaţă lentă, Monotonă, Inutilă Şi absentă... În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân şi o bătrână - Două jucării stricate - Merg ţinându-se de mână... To be or not to be...This is the question? |
| |||
| |||