new posts members Forum Rules search RSS |
|
Forum DE PE NET ADUNATE... Povesti cu talc Iubirea fara conditii |
Iubirea fara conditii |
date: Sâmbătă, 04/06/2011, 4:42 AM | message # 1
Un tânăr fusese în război în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America şi îşi sună părinţii la telefon.
- Mama, tata, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun şi aş vrea să îl aduc acasă cu mine. - Sigur, ne-ar face mare plăcere să îl cunoaştem, au spus părinţii. - Mai e ceva ce ar trebui să ştiţi despre el; în timpul războiului a fost rănit foarte rău. A călcat pe o mină şi explozia l-a lăsat fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vreau să vină să stea cu voi acasă. - Ne pare rău să auzim asta, fiule. Poate rezolvăm cumva să îi găsim unde să stea. - Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă. - Fiule, îi răspunde tatăl, nu-ţi dai seama despre ce vorbeşti. Un om handicapat ca el înseamnă o povară foarte mare pentru noi. Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm viaţa cu unul ca el. Lasă-l în pace şi vino acasă. O să-şi găsească el unde să stea. În acest moment, fiul închide telefonl brusc. Părinţii n-au mai auzit nimic de el de atunci. După câteva zile, au primit un telefon de la Poliţie care îi anunţa că fiul lor s-a sinucis aruncându-se de pe o clădire. Erau chemaţi să identifice trupul. Părinţii înmărmuriţi, au ajuns repede la morgă şi acolo au descoperit că într-adevăr, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru. Băiatul lor avea doar o mână şi un picior. Ne e atât de uşor să îi acceptăm şi să îi iubim pe cei care sunt amuzanţi, plini de viaţă, fără probleme, dar nu ne pasă de cei care ne pot încurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i bagă în seamă. Suntem ipocriţi. ![]() ...am invatat sa plang cu zambetul pe buze... |
date: Sâmbătă, 04/06/2011, 2:39 PM | message # 2
Exerciţiu de iubire fără condiţii Autor: MARIA TIMUC O femeie mi-a mărturisit într-o zi: „Îl iubesc necondiţionat pe X. N-am iubit pe nimeni la fel de mult”. Când am întrebat-o în ce anume consta iubirea necondiţionată în mod practic, ea a spus că „nu-i reproşa niciodată nimic, deşi bărbatul n-o suna cu săptămânile”. În plus, îi îndeplinea toate dorinţele şi se purta cu el ireproşabil, oricâte i-ar fi făcut el. ştia că el mai avea o legătură, ea suferea enorm, se gândea tot timpul la el, plângea şi, în acelaşi timp, dădea dovadă de o răbdare colosală cu toate defectele bărbatului. Când i-am spus că, de fapt, nu-l iubeşte necondiţionat, a negat, dar asta pentru că nu ştia ce înseamnă să iubeşti necondiţionat. Nu ştia că iubirea necondiţionată nu se referă la comportamentul nostru exterior, nici la acceptarea tuturor pornirilor celuilalt, la acceptarea tuturor umilinţelor şi la tolerarea dorinţelor, oricât de aberante ar fi ele. Iubirea necondiţionată nu presupune să accepţi comportamentele abuzive ale altor oameni şi, în acelaşi timp, să suferi câineşte în interior. Iubirea fără condiţii este „o stare de a fi” şi este înainte de orice altceva „o stare interioară”. Suferinţa este semnul prezenţei condiţiilor, fie că le exprimăm verbal, le manifestăm în comportament sau nu. Regretul, gelozia, mânia, frustrarea, deznădejdea trăite în interior ne dezvăluie nouă înşine faptul că nu ne aflăm într-o stare de iubire necondiţionată. Asta n-ar fi o problemă ( căci este o stare care se regăseşte în toate relaţiile vieţii) dacă n-am face confuzia între iubirea fără condiţii şi inhibarea suferinţei sau comportamentul aparent lipsit de condiţii. De fapt, când suferim în tăcere, ne inhibăm pe noi înşine în numele iubirii, dar asta este o pierdere a iubirii de sine. Nu ne mai iubim pe noi înşine şi, în plus, ne reprimăm dorinţele şi nevoile emoţionale. Iubirea fără condiţii este o stare a sufletului, este o trăire interioară greu de dobândit, dar nu imposibil. Ea nu exclude uneori un reproş făcut celui pe care-l iubim, căci iubirea fără condiţii nu reproşează din stări emoţionale negative. Din starea de iubire necondiţionată, mama îşi „dădăceşte copilul” şi-l pedepseşte; ea nu o face cu supărare, ci cu dorinţa de a-l educa şi a-l ajuta să meargă în viaţă pe un drum bun. Absenţa emoţiei negative este un indiciu al iubirii fără condiţii şi nu comportamentul plăcut. Sigur că iubirea fără condiţii este mai tolerantă, mai îngăduitoare, mai zâmbitoare, mai plină de acceptare şi de încredere. Ea nu înseamnă, însă, inhibarea nevoilor emoţionale şi nu presupune o renunţare la iubirea de sine. Iubirea fără condiţii ştie să ierte, dar... nu este obligată să accepte abuzul, comportamentul violent sau atitudinile obraznice, cât ea le poate observa şi se poate îndepărta de persoana care le practică. Îndepărtarea noastră de un om nu înseamnă o renunţare la iubirea pentru el când îl iubim fără condiţii; în interior îl acceptăm şi-l iubim aşa cum este, dar în exterior îi arătăm că el se comportă fără iubire şi facem aceasta printr-o „distanţare” lipsită de suferinţă. Dacă noi iubim pe cineva, este firesc ca celălalt să ne iubească, la rândul său şi să ne răspundă ca atare. Dacă nu se întâmplă aşa, atunci putem face o alegere conştientă şi anume aceea de a iubi fără condiţii, fără aşteptări, fără speranţe. A iubi înseamnă a-i gândi întotdeauna binele celuilalt, a nu-i reproşa în sinea noastră lipsa de dragoste, de înţelegere sau de compasiune. A ne dezbrăca de aşteptări, de speranţe, de vise şi a accepta întru totul omul acela aşa cum este el. Dacă el abuzează de dragostea noastră, ne putem îndepărta fizic şi renunţa la legătură, dar păstrând iubirea din lăuntrul nostru. Dacă izbutim să iubim şi un singur om într-o viaţă fără nici un fel de aşteptare şi dincolo de orice suferinţă, ne aşteaptă... anumite daruri prin viaţă. Să iubim fără condiţii un copil, un animăluţ, un bărbat sau o femeie ne ajută să intrăm într-o fază importantă a evoluţiei noastre ca fiinţe şi, mai târziu să putem extinde acest fel de iubire... către lumea înconjurătoare. “Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.” |
date: Marţi, 14/06/2011, 2:26 AM | message # 3
Quote (ElegantFM) Ne e atât de uşor să îi acceptăm şi să îi iubim pe cei care sunt amuzanţi, plini de viaţă, fără probleme, dar nu ne pasă de cei care ne pot încurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i bagă în seamă. Suntem ipocriţi. Cunosc o bestie careia din pacate i se spune mama...O persoana care atunci cand fiul nu-l asculta (tin sa zic ca acest fiu are aproape 30 de ani) il fac in toate felurile si-l gonesc din casa. Aceasta "mama" nu accepta ca fiul ei sa faca ce vrea cu viata lui,ea incearca disperata sa ii controleze fiecare gest...Nu-i permite sa aiba o relatie frumoasa cu o fata..Nu permite decat sa stea dupa fundul ei atunci cand ea il cheama el sa fie acolo prezent. Acestei femei i se poate spune "mama"? ![]() |
| |||
| |||