new posts members Forum Rules search RSS
  • Pagina 1 din 1
  • 1
O pagina de jurnal
date: Luni, 28/02/2011, 8:49 PM | message # 1
Dear Diary....

Asa incepe o pagina de jurnal...o bucata rupta din sufletul nostru , pagina pe care sunt asternute t oate sperantele, visele, problemele, nelinistile noastre...de parca o pagina ar putea sa ne auda si sa ne raspunda...

Si totusi SPERAM...speranta este unicul lucru care ne apartine cu adevarat...unicul lucru care ne ramane atunci cand toti si toate ne-au dezamagit...speranta ca maine va fi o zi mai buna...SPERAM ca in aceste pagini ale unui caiet ne vom gasi consolarea....ne amagim ca asternand pe hartie ceea ce ne macina vom scapa macar de o parte din regretele si suferintele care apasa greu...

Insa undeva adanc ascunsa in sufletul nostru este aceeasi speranta asemanatoare cu aceea a unui naufragiat care trimite un mesaj intr-o sticla....speranta ca acea sticla va fi gasita de cineva si vom fi salvati...vom putea impartasi cu cineva poverile noastre fara sa ne deschidem sufletul in fata lui..printr-o foaie de hartie...o dorinta meschina...

Firea umana este egoista...inca de la inceputul vietii cand facem primul pas spre moarte si cand bebelusii au un "simt al egoismului" mai dezvoltat crezand ca totul li se cuvine....apoi aces simt este ingropat de responsabilitati si restrictii...totusi in centrul tuturor actiunilor noastre se afla intotdeauna "eu".

Paginile de jurnal ascund atatea emotiiii...atatea poveri...atata durere incat trecerea timpului nu le afecteaza...

Cu drag, o fiinta umana!!!



“Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.”
edited by: Just - Luni, 28/02/2011, 8:49 PM
Just
Offline
Posts: 237
respect
[ 8 ]
 
date: Vineri, 04/03/2011, 3:06 AM | message # 2
Ca o pagina de jurnal...




Ma indragostisem(cam prin 2005) ..... pentru prima oara in viata..... ma gandeam ca toti oamenii care ma cunosc isi zic ca e cea mai mare banalitate... "uite inca una care are prieten". si atat.
Ideea e ca doar noi doi stiam ce e intre noi. Si ma pot mandri cu o persoana hotarata, inteligenta, partial cu simt practic, care ma face sa rad, chiar daca uneori e tachinatoare, si, in cel mai important caz care imi arata zilnic ca sentimentele imi sunt impartasite.

Oamenii au toti zile in care parca, pur si simplu, planurile nu le merg... zile in care anumite situatii scot din tine un sambure de teama, de suparare... shi atunci ai nevoie de un moment de respiro... cateva clipe singura, in care sa iti aranjezi gandurile... chiar daca ai vrea ca lucrurile sa se rezolve de la sine... Fiecare are demonii lui de invins...
Si eu, un om complicat, dupa cum imi spun cei ce ma cunosc, am din cand in cand cate un moment din asta. Dar nu ne certam. Doar ajungem intr-o stare mai trista.

Am invatat si eu ca, oricat de bine te-ai intelege cu parintii (tai sau a lui), tot nu esti destul de perfecta pentru ei. Tot iti cer mai multa responsabilitate, constienta si alte lucruri de-astea...
Si eu nu vreau! De ce sa vreau sa imi traiesc iubirea rational? De ce sa renunt la fiorul care e prezent, la entuziastmul pe care il simtim amandoi cand ne proiectam in viitor cu mii de vise implinite, fericiti si liberi... mai presus de toate, liberi...

Am avut momente de frustrare in care i-am urat. Dar am trecut peste. chiar daca au reusit sa faca ceva rau relatiei. Dar noi am reusit sa trecem peste, chiar daca am plans putin, chiar daca nu am inteles tot...

Inca ma intreb de ce am ales sa las oamenii sa imi citeasca gandurile. Cred ca am fost putin egoista... fiindca am scris doar ca sa ma simt mai bine in clipa asta, cand ma intreb cum vor trece zilele pana cand vom putea fi doar noi doi.
Si eu eram sigura ca asta nu e doar o iubire. Chiar daca era prima experienta de acest gen, ma simteam sigura pe mine, pe el, pe noi... ma temeam de neintelegeri, dar in acelasi timp imi dadeam seama ca teama de teama e cel mai bun leac.
Si o sa luptam. Fiindca lucrurile nu sunt atat de rele pe cat par.
E greu sa iubesti cand iti stau anumite lucruri in cale, dar e cel mai frumos lucru din lume!

Adoram sa il vad cum ma privea. Nimeni nu va putea sa imi ia emotia unui moment in care sunt privita de el... imi placea sa ii scriu in fiecare luna despre noi... imi placea sa vad cum trece timpul si il iubeam si mai mult... sa vad ca il inteleg, sa simt ca ma intelege... si mai presus de toate, sa vad ca vedem viitorul cu aceiasi ochi...

Inca si acum ma intreb: OARE ERA DRAGOSTE?
Daca DA atunci ce a fost mai puternic decat sentimentul de IUBIRE,dat fiind faptul k azi nu mai exista un NOI,o prima dragoste,un prim suspin,o prima atingere,un prim sarut...


Miri
Offline
Posts: 617
respect
[ 11 ]
 
date: Vineri, 04/03/2011, 3:13 PM | message # 3
Am incercat de o mie de ori sa tin un jurnal.. am abandonat dupa o luna.. de fiecare data...
nu stiu de ce.. pur si simplu am facut-o..

am inceput cu forma traditionala "dear diary"
Apoi era ca si cand vorbeam cu mine...
Si am incheiat sub forma de scrisori fata de persoana iubita..
si tot nu reusesc sa-l scriu pana la capat:-s



"He put her out, like the burnin' end of a midnight cigarette!"
AlinaH
Offline
Posts: 135
respect
[ 3 ]
 
date: Luni, 04/04/2011, 1:29 PM | message # 4
PAGINA DE JURNAL....
De cate ori nu am vorbit cu mine insumi ,neindraznind sa mai astern pe nicaieri...nimic ...
Poate o sa am curaj intr-o zi sa public ...ceea ce stiu multi deja ,o pagina din viata mea...sau poate e mai bine sa ramana ingropata acolo ...



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 08/04/2011, 0:46 AM | message # 5
Fiecare cred ca a vrut macar sa puna pe foaie ceea ce a trait , unii poate nu au avut curaj , altii poate au asternut deja ,in cazul meu am vrut sa scriu o carte despre o relatie pe care am avut-o ,dar trebuia sa o fac impreuna cu persoana respectiva (coproductie) asta daca ramaneam impreuna 4 ever cum ne promiteam zi de zi , asa poate o sa scriu o carte despre viata mea (asta dupa 50 de ani daca mai traiesc atat).
Sunrise
Offline
Posts: 22
respect
[ 1 ]
 
date: Luni, 31/10/2011, 5:04 AM | message # 6
nu am incercat niciodata sa-mi expun in scris viata/ trairile/ sentimentele.
cat despre o carte.... doar daca vreau sa concurez biblia sau dex-ul la nr de pagini.
dj_show
Offline
Posts: 325
respect
[ 1 ]
 
date: Marţi, 01/11/2011, 12:29 PM | message # 7
am avut o gramada de jurnale...
scriam zilnic, plangeam cu mine, eram fericita,imi scriam viata pe foi de caiete intregi..
nu aveam telefon,nu aveam mijloace de comunicare, si jurnalel era tot ce puteam face sa-mi alint sufletul..
aveam zile in care umpleam pagini intregi.
sigur, in acea vreme,in mare parte erau doar povesti de iubire
alteori,scriam poezii..multe,multe poezii..
pana intr-o zi, cand cineva mi le-a rasfoit. a dat buzna in sufletul meu..
scriam absolut tot in ele,tot ce petrecea intr-o zi..
scriam seara,la lumina unei veioze,de multe ori ,ascundeam veioza sub plapuma sa nu razbata lumina la ai mei...
ce vremuri...
dar in ziua cand am aflat ca mi s-au citit, am hotarat sa le distrug. si-am facut un foc ..cu toate amintirile mele..
acum,regret. pana la urma ,realizez ca nu aveam nimic compromitator,erau doar framantarile mele,dar atunci pareau evenimente uriase...
mi-a ramas u7n singur caiet cu cateva poezii..si il recitesc cu drag de fiecare data...
eram atat de senina, atata de libera....
mi-a ramas spiritul la fel de vesel,dar timpul trece si tace..
eu recomand un jurnal...ca vine o vreme, peste ani, cand recitesti cu melamcolie si iti revezi viata ...


Dacă femeia este o carte atunci nimeni nu a ajuns la capătul ei!
magdutza
Offline
Posts: 771
respect
[ 6 ]
 
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Căutare:

Ported to uCoz - WebStory
Top