Ştiu că prietenia noastră nu poate fi rezumată în câteva cuvinte, care probabil nici nu reuşesc să transmită adevăratele sentimente şi emoţii care mă copleşesc atunci când mă gândesc la tine, dar voi încerca să exprim în câteva rânduri ceea ce însemni pentru mine.
Te-am cunoscut înainte să mă cunosc pe mine însumi, mi-ai fost alături şi în cele mai frumoase şi cele mai grele momente din viaţă şi ne-am mărturisit mereu grijile din "viaţa de oameni mari”.
Surâsul tău, veselia molipsitoare şi optimismul, care din păcate acum sunt inlocuite de tristete si dezamagire, m-au însoţit pe parcursul a 12 luni. Zâmbesc cu drag, amintindu-mi de momentele petrecute împreună cu tine , de interminabilele noastre discuţii in "privat",de lucrurile frumoase pe care le pregateai cand era o sarbatoare si de emisiile pe care le asteptam impreuna cu sufletul la gura.
În fiecare zi, aveam orele noastre de "bârfă", în care iti povesteam ceea ce aflasem de la alții, de la ultima întâlnire sau ultima gafa facuta pe Mess.Îți plăceau veselia și optimismul meu, îți făceai griji pentru viața mea, nu vroiai să sufăr, nu știai cum să mă consolezi când aveam decepțiile mele. Dar nu m-am gandit niciodata ca o sa vina timpul cand v-a trebui sa fiu si eu in locul tau,sa fiu eu cea care te sfatuieste. Din cauza ca situatia m-a luat prin surprindere (si lucrurile s-au intamplat prea repede),nu stiu cum sa-ti fiu alaturi si ce sa fac sa iti alin durerea.
Am, însă, o…reținere, nu pot să mă apropii de tine, pentru că nu știu cum să mă port cu tine…Viața te-a încercat prea mult în ultimul timp, nu știu dacă mai ții la glumă, nu știu care-ți sunt adevăratele probleme, dacă ai mai vrea să mi le împărtășești, dacă ai vrea să te ajut…
Simt ca nu mai pot să-ți vorbesc. Îți scriu aceste rânduri ca sa-ti zic ce simt si ca sa subliniez faptul ca ma doare ca nu te pot ajuta.
Cu drag pentru EA!
27/02/2012 7:11 PM
27/02/2012 9:28 PM
27/02/2012 2:38 AM