18/01/2025
iubirea… e iubire
Am fost întotdeauna de părere că iubirea… e iubire. Veche de când lumea
şi mereu nouă… Poate că te „loveşte” sau te învăluie subtil, poate că-ţi
stârneşte „fluturaşi” în stomac sau în minte, poate că doare sau că-ţi
înalţă sufletul în zbor nesfârşit, poate că te face să respiri sacadat
sau îţi taie respiraţia…poate că-ţi aduce tot timpul lacrimi în ochi
sau te face să zâmbeşti tot timpul… Fiecare o simte în felul lui, sau
fiecare iubire e altfel, chiar dacă tu eşti acelaşi… ori poate că
fiecare nouă iubire te modelează altfel…
În fine… ce te faci când ai parte de o iubire ciudată… imposibilă?
Nu mă refer aici la diferenţe între rase, etnii, religii… nici la
diferenţe de cultură sau avere… nici măcar la întâmplarea ca tu să
iubeşti iar celălalt să nu te iubeasca…
Mă refer la a iubi pe cineva de care nu ţi-a dat prin minte că te-ai
putea îndrăgosti… de care în ruptul capului n-ar fi trebuit să te
îndrăgosteşti! Ca în melodia Beatles… „I don’t like you, but I love
you”… Cineva care uneori îţi învăluie sufletul într-o imensă duioşie,
alteori te scoate pur şi simplu din sărite… Cineva pe care uneori
parcă-l iubeşti, alteori îl urăşti atât de tare încât te trezeşti cu
porniri sadice… Cineva datorită căruia speri şi disperi în fiecare zi…
pentru care uneori ai răsturna munţii, alteori ai da cu piciorul la tot…
Cineva care parcă-ţi vorbeşte într-o limbă necunoscută, cineva care te
face să iubeşti viaţa şi în acelaşi timp să-ţi doreşti moartea sau măcar
o amnezie, acolo… să termini cu toate!
Vi s-a întâmplat, totuşi, să nu vă puteţi scoate din minte nici un
moment acea persoană, să vă împingă un avânt irezistibil către ea? Şi
ce-ar fi de făcut?
comments (3)
06/06/2012 0:03 AM
06/06/2012 0:53 AM
05/06/2012 7:23 PM