et incet pe florile albe, aproape vestejite. Nu am mai cules flori, nu de cand el a plecat. El- zambetul. Ce rost are viata fara zambete? Imi privesc lacrimile fara sa constientizez ca sunt ale mele. Ma uit in jur, si surprind o mica pata albastra pe cersaful meu alb.Pata albastra se intinde iar eu ma trezesc brusc, si amintindu-mi de visul meu fug repede la oglinda sa ma asigur ca zambetul meu e inca acolo.