Minte-mă frumos…

Măcar dacă minţi, minte-mă frumos…

Minte-mă să nu-mi dau seama…

Minte-mă să nu sufăr şi minte-mă cu rost…

Nu mă minţi gratuit, degeaba, în van…

Doar ca să-mi spui ceva, aşa aiurea…

Şi când mă minţi fă să nu văd înşelarea…

Să nu citesc pe faţa ta trădarea…

Ochii să nu-ţi clipească minciuna…

Pe buze să nu citesc contrariul vorbelor tale mincinoase…

Paradoxul grăirii tale goale…

Mimica te trădează… nu îmi place.

Nu ştii să minţi sau te cunosc prea bine…?

Şi mă doare când sunt minţită, dar ce mai contează?!

Nu mă minţi să-mi dai speranţe deşarte…

Nu mă minţi ca să-mi ascunzi realitatea ta…

Iar dacă mă fac că nu văd… nu înseamnă că sunt oarbă…

Prefer să las lacrima să curgă în secret decât să…

Minte-mă când n-ai scăpare…

Minte-mă din dragoste…

Minte-mă să nu mă pierzi…

Minte-mă să mă protejezi…

Dar nu mă minţi drept batjocoră…

Nu mă minţi să ai cu cine te juca…

Nu mă minţi degeaba…

Minte-mă cu rost şi minte-mă frumos…

Minciuna are picioare scurte… la fel şi adevărul meu…

E scurt, chiar dacă minţi eu tot îmi dau parte din suflet…

Parte din suflet care să te însoţească…

Iubesc omul şi dacă îl iubesc ştiu să iert…

Aşa că minte-mă frumos…

( tribut adus adevărului şi minciunii pentru protecţie!!)

Articol scris de Gheorghe Alina…