18/05/2024
Griji mari, griji mici.
Degeaba ne grăbim, degeaba alergăm, degeaba așteptăm cu nerăbdare un moment al vieții dacă uităm să ne bucurăm de prezent.
În graba noastră nu privim în jur, nu vedem câte minunății trec pe lângă noi, sau noi pe lângă ele. În urma noastră rămân doar un poate, și totuși dacă, poate că era mai bine sau am făcut o alegere proastă.
Oamenii funcționează ciudat: avem un prezent în fața ochilor dar alegem viitorul. La un moment dat ne dăm seama că portofelele ne sunt goale, buzunarele pline cu amintiri și brusc ni se face dor de trecut.
Răscolim sentimente, lacrimi, îmbrățișări, peisaje, oameni și locuri. Nu ne mulțumim cu puțin. Întotdeauna vrem totul și nu ne dăm seama că poate nu putem căra așa greutate.
Când eram un suflet mic, când mă întorceam cu bunicul de la câmp, trăgeam de un cărucior din fier. Pentru mine era o joacă și mă simțeam un om mare pentru că acel cărucior era al meu deci aveam o responsabilitate. Un cărucior gol. Un cărucior pe care eu îl plimbam ca și cum ar fi fost plin. Dar bunicu avea întotdeauna o lecție pentru mine. Într-o zi l-am rugat să mă lase să-l ajut, să duc și eu ceva. Mi-a răspuns așa: "Când suntem mici, avem griji mici. Când suntem mari, avem griji mari." Anii au trecut, n-am uitat cuvintele bunicului. Nici mama nu le-a uitat. Nici bunica. Nici ceilalți nepoți.
Am vrut mereu să fiu un om mare și când mi-am dat seama că m-am pripit, că am sărit scările vieții două câte două sau chiar trei câte trei, am înțeles că n-am apucat să mă minunez ca un copil.
De ce să ne grăbim viața?
De ce să așteptăm nerăbdători ziua de mâine când ne putem bucura de ce viața ne dăruiește astăzi?
Added by MariaTudose 
category GANDURI DIN SUFLET 
Comments 2
01/11/2012 10:11 PM
01/11/2012 3:20 PM