18/05/2024
Dialog [ suflet si ratiune ]
Într-o noapte rece, când stropii de ploaie loveau fără oprire pământul, sufletul și rațiunea stăteau la vorbă.
- Astăzi iar a plâns. Eu nu știu ce să-i mai fac. Cum să o consolez?
Răscolesc prin amintiri și parcă... mai rău fac.
- Îi va trece. Trebuie să îi intre bine în cap că dor înseamnă lacrimi. Știa că viața nu e roz, știa că trebuie să aștepte. Degeaba plânge acum.
- Tu nu vezi că suferă? Ce știi tu despre dor... Tu, cu calcule, rezultate, consecințe. Tu, un loc rece, prea multă logică și puțin sentiment.
- Eu? Eu sunt rațiunea. Trebuie să gândesc pentru voi două, să evit greșelile, să evit durerea. Uite. Acum n-am ce evita. Acum îi spun doar: mergi înainte. Tu îi spui să plângă. Eu îi spun să râdă. Tu îi spui că este normal. Eu îi spun că n-are nici un rost.
- Și cine are dreptate?
- Sigur eu. Când s-a îndrăgosit i-am spus să nu. Când a avut încredere i-am spus să nu.
- Tocmai asta este problema...
- Că s-a îndrăgostit? Știu.
- NU! Că îi spui întotdeauna să nu. Să nu iubească, să nu aștepte, să nu creadă, să nu plângă, să nu-și amintească pentru că doare. Nu înțelegi? Toate aceste sentimente, bune sau rele, sunt importante. O fac să se simtă om, o fac să se simtă femeie.
- O fac să plângă...
- O fac să și râdă!
- O fac să fie supărată...
- O fac să fie fericită!
- O fac să îi pară rău...
- O fac să învețe din trecut! Noi o supărăm.
- Eu nu o supăr cu nimic! Tu tot îi spui să spere și , după cum bine vezi, viața nu colaborează.
- Greșești. Acum îi este dor pentru că iubește. Nu există sentiment mai minunat, mai complicat, mai dulce, mai pur!
- Tu te-ai îndrăgostit! E clar!
- Știu, m-am îndrăgostit și am să te rog să ne lași în pace, să ne bucurăm de rouă, îmbrățișări, lacrimi, dor, prezent.
Added by MariaTudose 
category 
Comments 3
29/11/2012 5:29 AM
06/11/2012 6:54 PM
06/11/2012 0:56 AM