Nu puteam folosi alt titlu...este evident. De ce clipe pentru suflet?! si eu ma intreb...dintr-o lista nu foarte lunga, mi s-a parut cel mai potrivit.
Tot ce veti gasi aici nu vor fi doar cuvinte, ci pasaje, ganduri ascunse, experiente traite, idei nerostite, vise neindraznite, taceri 'vorbite', in cele din urma...EU, asa cum sunt...
Pare că toamna a îmbrăcat în auriu lumea intreagă şi fiecare dintre noi poartă în suflet parfumul colorat al nostalgiei.
S-a scurs timpul şi vara dulce cu reflexii amărui s-a contopit în răcoarea dimineţii de toamnă. Zilele se-ngrămădesc ca frunzele-n vârtej şi liniştea inundă timpul şi spaţiul. Nopţile valsează în paşi de sticlă aruncând vise asupra noastră. Tăcerea a prins culoare , sufletul melacolie, viaţa emoţie. Privim spre apusuri nostalgice şi răsărituri melancolice, fredonăm împreună cu vântul , simţim cu lacrimi de ploaie zâmbetul cald al toamnei târzii. E o toamnă cu gust de cafea şi parfum de ploaie , o toamnă culeasă din vise târzii, brodată de amintiri , scăpată din clipe magice. Toamna , trăim un vis, cădem pradă iluziilor, unor noi inceputuri, ne lăsăm purtaţi de melancolia unui soare uitat , de tăcerea picurilor reci de ploaie , de melodia tristă a verii ce-şi ia rămas bun . Am dori să ne pierdem în zbor alături de rândunele spre alte orizonturi , spre alte timpuri.
Petale de suflet, cad pe alei Din floarea ce-a fost odata boboc Se scutura-ncet petalele ei Se stinge incet culoarea-i de foc.
Si cum mai zambea stand la fereastra, Din frunze vibrand la numele ei, La vocea ei calda curgand peste glastra, La rasul ei vesel, dulci clopotei!
Cupola-i e trista, lasata-ntr-o parte, Pamantul o strange uscat de tulpina Cu inima stransa mai spera ca poate Se-aud din nou pasii calcand in gradina.
Udata de-ar fi macar de-un cuvant O vorba de-a ei din nou de-ar putea S-auda, sa vada, s-o simta in gand, Ar fi iar o floare, ar fi chiar o stea!
Degeaba se strange frunza uscata, Iar tepii ei cad acum fara sens. N-au vrut sa raneasca mana-i curata Si pielea ei fina, obrazul ales ...
Povestea s-a scris, acum toamna vine Un suflet uscat, atat va fi-n glastra Din floarea ce-odata doar zile senine, Doar raze de soare avea la fereastra.
Batai de clopote si miros de crizanteme pe strada proaspat binecuvantata cu o ploaie marunta, pura si perfida ca o lacrima amara ce se prelinge pe un obraz ridat de prea multe suferinte. Urmele pasilor nostri raman undeva in noroi si ciment, forme marunte ce se sterg intr-o clipita de stropii mari de ploaie si nesatui de a inghiti orice urma de amintire. Si totusi continuam sa mergem, undeva, inainte, spre o destinatie nevazuta inca, nestiuta nici de vreo urma a mintii noastre, dar simtita din toti porii de sufletul dornic de implinire. Durerea e inca surda, amestecata cu o singuratate ce parca ne face bine... doar noi cu gandurile noastre... in acele momente in care ne mentinem pe linia de plutire, gasim undeva speranta si vointa de a merge mai departe.
Dar dintr-o data ne gandim ca totusi ar trebui sa mai scurtam drumul si ne trezim inconjurati de oameni, ca noi, cu aceleasi fete brazdate de vreme, cu aceleasi suflete mahnite de drame. Strada e tot mohorata, stropii de ploaie la fel de stranii, dar insotiti de gandurile, sperantele si visurile tuturor. Si acum avem curajul de a ne intoarce pentru o clipa inapoi ... sa ne privim trecutul si aproape ca amortim la sentimentul ca noi, asa cum nu credeam vreodata, am putut uita.
nasica orice filmulet de al tau este un dar pentru mine este alinarea mea atunci cand noptea nu am somn merg pe pagina de facebook acolo unde am distribuit toate filmuletele si le vad de cate 2-3 ori cu mare placere iti multumesc inca o data pentru tot ceia ce faci pentru noi nasa
toamna.. ma intristeaza toamna.poate pentru ca ador caldura verii care nu mai e.. poate ca o aseaman oamenilor...care ajung la un moment dat in "toamna" varstei.. chiar nu stiu care-i motivul. imi place zapada iernii,stiu ca o precede...si totusi, am mereu un sentiment de goliciune a sufletului cand vine toamna. .. eu n-o asociez c-o fata cu obrajii bucalati..pt ca eu insami sunt cu bujori in obraji in fiecare dimineata racoroasa de toamna..si mie nu-mi place frigul si totusi...am invatat ca belsugul toamnei,sta in culesul roadelor..deci toamna ne bucura,oarecum... dar nu pe mine. eu sunt .."magdutza trista a toamnei"...
Si aici trebuia sa gandim la fel? O sa vad care din mame ...sau tati a fost in vizita la celalalt... Si da....e un aer de tristete...e toamna ...e toamna si in suflet...
una calma,una rebela.. una rabdatoare,cealalta nebunatica.. si totusi ,atat de asemanatoare. astept verdictul cercetarilor tale,sa ne lamurim odata! prea le comitem la fel..si-n gand si-n fapte. pana si ...natura,ne apropie,ne asemuie...
Aspectul policrom al frunzelor ce stau sa moara,mirosul reavan al pamantului ostenit dupa ce si-a dat rodul,melodia stropilor de ploaie rezonand in sticla aburita a ferestrei,fumul ce incepe sa se desire lenes de prin hogeaguri fac din toamna acea dulce si molcoma stare de spirit ce ne-aseaza pe fotoliul de langa soba picurand de somn cu cartea-n mana si visand nostalgici la tot ce-ar fi putut sa fie si n-a fost.Toamna!acest spectacol maret al naturii are valoare si parfum de amintire in care revedem cu-atata drag fetele bucalate ale copiilor ce-am fost odata. Toamna! acea cocheta fata, rumena in obraji mirosind a fan si-a petale scuturate de trandafiri ce ni se furiseaza in fiecare an aproape pe nesimtite in inimi si-n odai.....Pana la urma nu este altceva decat cantecul de lebada al naturii,de ce oare devenim cu totii atat de.....si de posaci?
Added by ElegantFM 
category GANDURI DIN SUFLET 
Comments 12
15/11/2011 9:29 PM
15/11/2011 9:04 PM
15/11/2011 8:57 PM
15/11/2011 8:58 PM
15/11/2011 8:15 PM
15/11/2011 8:19 PM
15/11/2011 8:25 PM
15/11/2011 8:43 PM
15/11/2011 5:09 PM
15/11/2011 1:32 PM
15/11/2011 7:32 AM
15/11/2011 5:11 PM